Traducere de Octavian Cocoş
Şi cum să mai fiu iarăşi fericit
Dacă ce-i bun mi-a fost complet negat?
Până şi noaptea simt că-s asuprit,
Iar ziua sunt mereu persecutat.
Şi-acestea două se dispreţuiesc,
Dar s-au unit și aspru mă împung,
Şi într-una plâng, în alta mă trudesc,
Însă nu pot la tine să ajung.
Zilei îi spun că strălucirea ta
O luminează când afară-i nor,
La fel flatez şi noaptea fără stea,
Că chipul trist i-l poleieşti de zor.
Dar chinul zilei, ziua lung îl vrea,
Iar jalea nopţii, noaptea e mai grea.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.